protopopí, protopopésc, vb. IV (înv.) a exercita funcția de protopop (de șef al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat).PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropóp
s. m.] – Din sl. protopopŭ.PROTOPÓP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /sl. protopopuPROTOPÓP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.protopóp s. m., pl. protopópi