PROSTÉȘTE adv. Ca un prost; în mod prostesc. ◊ Expr. A râde prostește = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie. – Prost + suf. -ește.PROSTÉȘTE adv. În felul proștilor; ca proștii. ◊ A râde ~ a râde fără motiv. /prost + suf. ~eștePROSTÉȘTE adv. 1. necugetat, neghiobește, nero-zește, stupid. (S-a comportat ~.) 2. dobitocește. (Înjură ~.) 3. v. nebunește.prostéște adv.PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost.PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz.
(Pop.) A cerși. – Din sl. p******i „a ierta”.A PROSTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înșelând). /Din prostA SE PROSTÍ mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligența; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prostPROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înșela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerși, demisiona, milogi.prostí (a deveni prost, a cerși) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prosteáscă