PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. (Livr.) Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis.PROPENSIÚNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / fr. propension, cf. lat. propensio].PROPENSIÚNE s. f. înclinație, tendință, dispoziție naturală către ceva. ( fr. propension
, lat. propensio)PROPENSIÚNE s. v. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.propensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúniPROPENSIÚNE ~i f. livr. Înclinare firească, dispoziție naturală spre ceva. [Sil. -si-u-] /fr. propension, lat. propensio, ~onis