PROPĂȘIRE

PROPĂȘIRE

PROPĂȘIRE

PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși.
PROPĂȘÍRE s. 1. v. progres. 2. v. prosperare.
Propășire ≠ decădere
propășíre s. f. → pășire
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior).
A PROPĂȘÍ ~ésc intranz. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară (de dezvoltare); a fi în progres; a progresa; a avansa; a evolua; a înainta; a se dezvolta. /pro + a păși
PROPĂȘÍRE ~i f. 1) v. A PROPĂȘI. 2) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; progres. /v. a propăși
PROPĂȘÍ vb. 1. v. dezvolta. 2. v. prospera, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.)
PROPĂȘÍ vb. v. preceda, premerge.
A propăși ≠ a decădea, a regresa
propășí vb. → păși