PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.
PROPAGÁ vb. I. tr., refl. A (se) răspândi, a (se) populariza. ♦ A (se) transmite; a (se) împrăștia. [P.i. propág. / lat. propagare, cf. fr. propager].
PROPAGÁ vb. I. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza. II. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia. ( fr. propager, lat. propagare)
PROPAGÁ vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spațiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, v. răspândi. 4. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. v. propovădui. 6. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume creștinismul.) 7. a împrăștia, a răspândi, (livr.) a disemina, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)
PROPAGÁ vb. v. înmulți, prăsi, procrea, crea, reproduce.
propagá vb., ind. prez. 1 sg. propág, 3 sg. și pl. propágă
A PROPAGÁ propág tranz. 1) A face să se propage; a răspândi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicații, concepții etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a răspândi în rândul maselor largi; a populariza; a propovădui. /fr. propager, lat. propagare
A SE PROPAGÁ pers. 3 se propágă intranz. 1) (despre lumină, sunete, căldură, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spații tot mai largi; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informații, publicații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se răspândi. /fr. propager, lat. propagare