PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.PRONÁOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [ fr. pronaos
, cf. gr. pro – înainte, naos – templu].PRONÁOS s. (CONSTR.) nartex, tindă. (~ al unei biserici.)pronáos s. n., pl. pronáosuriPRONÁOS ~uri n. 1) (în arhitectura greacă) Primă încăpere la intrare în sanctuarul unui templu. 2) Parte ce precede intrarea în naos într-o biserică. /ngr. prónaos