PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.PRINÓS s. v. ofrandă.PRINÓS s. v. pomană, praznic.prinós (prinoáse), s. n. – Ofrandă, tribut, omagiu. – Megl. prenos.
Sl. prinosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 292), cf. bg., sb. prinos.prinós s. n., pl. prinósuriPRINÓS ~uri n. 1) rel. Dar oferit unei divinități; ofrandă; jertfă. 2) rel. Dar oferit unei biserici; ofrandă. 3) Donație oferită în semn de venerație și de recunoștință; ofrandă; omagiu. 4) fig. Contribuție la o cauză socială; aport; obol. /sl. prinosu