PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti.PREVESTÍRE s. 1. prezicere, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. v. prezicere. 3. v. piază.PREVESTÍRE s. v. avertizare, informare, în-științare, prevenire.prevestíre s. f., pl. prevestíriPREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța, a vesti apariția în viitor a unor evenimente, fenomene etc. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti.A PREVESTÍ ~ésc tranz. 1) A stabili din timp prin deducție sau intuiție, aducând la cunoștință; a prezice. 2) fig. A semnaliza prin sine însuși. Norii plumburii ~esc furtună. /pre- + a vestiPREVESTÍRE ~i f. 1) v. A
PREVESTI. 2) Semn prevestitor. /v. a prevestiPREVESTÍ vb. 1. v. prezice. 2. v. ghici. 3. a face. (Porcul ~ a ninsoare) 4. a anticipa, a anunța, a vesti, (rar) a promite. (Vântul ~ o furtună.)PREVESTÍ vb. v. avertiza, bănui, crede, ghici, gândi, imagina, informa, închipui, înștiința, întrezări, presupune, prevedea, preveni, socoti, ști, visa.PREVEȘTÍ vb v. însăila.preveștí (–tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.prevestí vb. vesti