pretíndă, pretínde, s.f. (înv.) pretenție.PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de…, a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde).A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susține cu insistență și tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /fr. prétendreA SE PRETÍNDE mă pretínd intranz. A-și atribui ceva (o anumită poziție, un statut social etc.) în mod nejustificat. /fr. prétendrePRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva). 2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦ refl.
A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de… 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de… (după fr. prétendre)PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutați.) 3. v. vrea. 4. v. susține. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita.PRETÍNDE vb. v. supraaprecia, supraestima, supraevalua.pretínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, perf. s. 1 sg. pretinséi, 1 pl. pretínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pretíndă; part. pretíns