PRENOTÁRE, prenotări, s. f. Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota.prenotáre s. f., pl. prenotăriPRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota.A PRENOTÁ ~éz tranz. rar (numele unei persoane) A înregistra dinainte (într-o listă de evidență); a nota din timp. /pre-
+ a notaPRENOTÁ vb. I. tr. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă pentru a-l avea în evidență. [ pre- + nota].PRENOTÁ vb. tr. a înscrie dinainte pe cineva într-un registru, pe o listă. ( germ. pränotieren)prenotá vb., ind. prez. 1 sg. prenotéz, 3 sg. și pl. prenoteáză