PRELUDÁ, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelúde vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
PRELUDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (p. ext.) a începe să cânte. 2. (Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var. prelúde vb. III. / fr. préluder].
PRELUDÁ vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. ( fr. préluder, lat. praeludere)
preludá vb., ind. prez. 1 sg. preludéz, 3 sg. și pl. preludeáză
PRELÚDE vb. III v. preluda.
A PRELUDÁ ~éz intranz. livr. 1) (despre muzicanți, cântăreți) A interpreta drept pregătire începutul unei piese muzicale, încercându-și vocea sau instrumentul. 2) fig. A anticipa printr-o acțiune preliminară. /fr. préluder, lat. praeludere
PRELÚDE vb. III. v. preluda.