PRECIPITÁT¹, precipitate, s. n. Substanță solidă care se separă dintr-o soluție prin precipitare. – Din fr. précipité.
PRECIPITÁT², -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
PRECIPITÁT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus].
PRECIPITÁT¹ s. n. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției. ( fr. précipité, lat. praecipitatum)
PRECIPITÁT², -Ă adj. (despre oameni; și adv.) grăbit, repezit; pripit. ( precipita)
PRECIPITÁT adj. 1. v. iute. 2. v. vertiginos. 3. amețitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.)
precipitát s. n., pl. precipitáte
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare.
A PRECIPITÁ precípit tranz. 1) A face să se precipite; a grăbi; a zori; a accelera; a pripi; a urgenta. 2) A înfăptui cu prea multă grabă. ~ afacerile. /fr. précipiter, lat. praecipitare
A SE PRECIPITÁ mă precípit intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu prea multă grabă; a se repezi. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A se desfășura într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substanțe solide) A se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se așeza; a se sedimenta; a se depozita. /fr. précipiter, lat. praecipitare
PRECIPITÁT ~e n. chim. Substanță care se separă dintr-o soluție, așezându-se la fund, în urma tratării speciale a acesteia (evaporare, răcire etc.). /fr. précipité
PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precípit. / fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].
PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. ( fr. précipiter, lat. praecipitare)
PRECIPITÁ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. v. năpusti. 3. v. sări.
precipitá vb., ind. prez. 1 sg. precípit, 3 sg. și pl. precípită; conj. prez. 3 sg. și pl. precípite