PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor.
prășitór adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitóri; f. sg. și pl. prășitoáre
PRĂȘITÓR¹ ~oáre (~óri,~oáre) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor
PRĂȘITÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor