PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși.PRĂȘÍRE s. v. prășit.prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíriPRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, scr. prašiti.A PRĂȘÍ ~ésc tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operații de afânare și de înlăturare a buruienilor (cu sapa sau su prășitorul). /bulg. praša, sb. prašitiPRĂȘÍ vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a târși. (~ la porumb.)prășí (prășésc, prășít), vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s. f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s. n. (prașilă); prășitor,
s. m. (cel care prășește); prășitoare, s. f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.prășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá, conj. prez. 3 sg. și pl. prășeáscă