PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s. f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ.PRĂPÁSTIE s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A
căzut în ~.)prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru).prăpástie s. f. (sil. -ti-e), art. prăpástia (sil. -ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (sil. -ti-i-)PRĂPÁSTIE ~ăstii f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. ◊ A fi pe (sau la) marginea ~astiei a se afla într-o situație foarte critică; a fi în fața unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) ~ăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoșătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] /sl. propasti