PRĂFUÍRE, prăfuiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui.PRĂFUÍRE s. (Mold. și Transilv.) colbăire, (înv.) prăvuială. (~ hainelor.)PRĂFUÍRE s. v. pudrare.prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii; pl. prăfuírePRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf
+ suf. -ui.A PRĂFUÍ ~iésc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~uiA SE PRĂFUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~uiPRĂFUÍ vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)PRĂFUÍ vb. v. pudra.prăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăfuiáscă