PRACTICÍSM s. n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism.PRACTICÍSM n. 1) Tendință caracterizată prin preocupare excluzivă de problemele practice. 2) Spirit practic. /germ. PraktizismusPRACTICÍSM s.n.
Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [ germ. Praktizismus].PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. ( rus. prakticizm, germ. Praktizismus)PRACTICÍSM s. v. pozitivism.practicísm s. n.