POTRONÍC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările românești (în sec. XVII-XVIII) mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.
POTRONÍC s. (înv.) costandă, potron. (Vechea monedă polonă numită ~.)potroníc s. m. (sil. -tro-), pl. potroníci