POSTPÚNE, postpún, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer].POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)postpúne vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpún
, 1 pl. postpúnem; conj. prez. 3 sg. și pl. postpúnă; part. postpúsA POSTPÚNE postpún tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziții) A plasa în urma unei alte unități de același fel. /post- + a pune