popíre1, popíri, s.f. (pop. și fam.) preoțire, hirotonisire (ca preot).popíre2, popíri, s.f. (reg.) proptire a ceva cu ajutorul popilor, stâlpilor.POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.A POPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popăA SE POPÍ mă ~ésc
intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popăPOPÍ vb. v. hirotonisi.POPÍ vb. v. păstori.A popi ≠ a despopi, a răspopipopí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.popí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 sg. și pl. popeáscă