POPÍME s. f. (Pop. și fam.; colectiv) Mulțime de popi (1); preoțime. – Popă + suf. -ime.POPÍME f. pop. depr. (colectiv de la popă) 1) Totalitate a popilor; preoțime; cler. 2) Mulțime de popi; preoțime; cler. /popă + suf. ~ime
POPÍME s. v. cler, preoțime.popíme s. f., g.-d. art. popímii