pomostíre, pomostíri, s.f. (reg.) 1. (despre pardoseala de lut a unei încăperi) bătătorire, nivelare; lipire. 2. depunere de aluviuni a unei ape curgătoare.
POMOSTÍ, pomostesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A astupa, a nivela cu pământ bătătorit partea de jos, pe care se calcă, a unei încăperi. ♦ Intranz. (Despre ape) A depune aluviuni, a se împotmoli. – Din scr. pomostiti.
pomostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomostésc, imperf. 3 sg. pomosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. pomosteáscă