POLÍMĂ, polime, s. f. (Reg.) Soi (rău), pramatie.pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2.
eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie.POLÍMĂ, polime, s. f. (Reg.) Soi (rău), pramatie.pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2.
eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie.This website uses cookies.