POLICLORÚRĂ s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din fr. polychlorure.
POLICLORÚRĂ s.f. Policlorură de vinil = clorură de polivinil. [ fr. polychlorure].
POLICLORÚRĂ s. f. ~ de vinil = produs macromolecular prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit în electrotehnică, în construcții etc.; clorură de polivinil. ( fr. polychlorure)
POLICLORÚRĂ s. policlorură de vinil v. clorură de polivinil; policlorură de viniliden v. clorură de poliviniliden.
policlorúră s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. policlorúrii
policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-)