POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.
POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele s*****e mascule. [ fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].
POLÉN s. n. pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. ( fr., lat. pollen, germ. Pollen)
POLÉN s. (BOT.) (înv. și reg.) pulbere. (~ de flori.)
polén s.m. sg. (reg.) pelin.
polén s. n., pl. polénuri
POLÉN ~uri n. bot. Praf gălbui produs de anterele plantelor cu semințe. /fr., lat. pollen, germ. Pollen