PODÍRE, podiri, s. f. Acțiunea de a podi și rezultatul ei; podit1. – V. podi.PODÍRE s. v. pardosire.PODÍRE s. v. podărit.podíre s. f., g.-d. art. podírii; pl. podíriPODÍ, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.
A PODÍ ~ésc tranz. 1) (încăperi, curți etc.) A acoperi cu podea; a pardosi. 2) (șanțuri, săpături) A acoperi cu scânduri pentru a înlesni trecerea. /Din podPODÍ vb. v. pardosi.podí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podésc, imperf. 3 sg. podeá; conj. prez. 3 sg. și pl. podeáscă