POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință.POCĂÍNȚĂ s. 1. v. regret. 2. (BIS.) dezlegare, iertare, (înv.) pocaianie. (~
de păcate.)pocăínță s. f., g.-d. art. pocăínței; pl. pocăínțePOCĂÍNȚĂ ~e f. 1) rel. Mărturisire a păcatelor în scopul de a le ispăși; penitență. 2) Regret pentru o greșeală săvârșită. /a se pocăi + suf. ~ință