POANSONÁ, poansonez, vb. I. Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner.
POANSONÁ vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [ fr. poinçonner].
POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). ( fr. poinșonner)
poansoná vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 sg. și pl. poansoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. poansonéze
A POANSONÁ ~éz tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /fr. poinçonner