PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.
PLIVÍ vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)
pliví (plivésc, plivít), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă.
pliví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivésc, imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pliveáscă
A PLIVÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curăța de buruieni, rupându-le sau smulgându-le cu mâna. 2) (vița de vie, pomii) A curăța de lăstarii, frunzele sau crengile de prisos, tăindu-le sau rupându-le. /bulg. plevja