PLEȘCUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a pleșcui; chilipir. – V. pleșcui.pleșcuít s. n.PLEȘCUÍ, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. – Pleașcă
+ suf. -ui.PLEȘCUÍ vb. v. jefui, prăda.pleșcuí vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. pleșcuiésc, imperf. 3 sg. pleșcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pleșcuiáscă