PLẤNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.PLÂNSET s. 1. lăcrimare, plângere, plâns, plânsoare, (înv. și reg.) plânsătură. (~ cuiva
îndurerat.) 2. plâns. 3. v. văitat.Plânset ≠ râsetplânset s. n., pl. plânsetePLÂNSET ~e n. v. PLÂNS I. /plâns + suf. ~et