PLẤNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.
PLÂNSET s. 1. lăcrimare, plângere, plâns, plânsoare, (înv. și reg.) plânsătură. (~ cuiva îndurerat.) 2. plâns. 3. v. văitat.
Plânset ≠ râset
plânset s. n., pl. plânsete
PLÂNSET ~e n. v. PLÂNS I. /plâns + suf. ~et