PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț.PLÂNGĂRÉȚ adj. 1. v. plângăcios. 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie
în toată legea și e atât de ~eață.) 3. v. tânguitor.Plângăreț ≠ râzitorplângăréț adj. m., pl. plângăréți; f. sg. plângăreáță, pl. plângăréțePLÂNGĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care plânge ușor; gata oricând să plângă. 2) Care se plânge întruna; plângător. 3) (despre sunete, glasuri, tonuri, melodii) Care este plin de durere, de jale; plângător; jalnic; tânguitor. /a (se) plânge + suf. ~ăreț