PITULÚȘ adv. v. tiptil.
pitulúș1 adv., s.m. și n. (pop.) 1. (adv.) pe furiș, pe ascuns, pe neobservate, pituliș, pitulit. 2. (s.m.) persoană care, în cursul jocului de-a pitulatul, trebuie să-i caute pe ceilalți. 3. (s.n.) ascunzătoare. 4. (s.n.; în expr.) de-a v-ați ascunselea; de-a baba oarba.
pitulúș2, pitulúși, s.m. (reg.) 1. bărbătușul pitulicii; pitulici. 2. privighetoare. 3. vrabie. 4. plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subțire și flori violacee.