PIPIRIGÚȚ, pipiriguți, s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris).
– Pipirig + suf. -uț.PIPIRIGÚȚ s. (BOT.; Heleocharis palustris) (reg.) pipirig, rogoz.pipirigúț s. m., pl. pipirigúți