píncă s.f. (reg.) vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie sau soc, fără găuri; trișcă.
píncă (pínci), s. f. – (Arg.) Bani, parale. Germ. Pinke „cutia de bani la jocurile de cărți” (Vasiliu, GS, VII, 122).