PIGMÉU, -ÉE, pigmei, -ee, s. m. și f. (Rar la f.) 1. (Mitol.) Persoană care făcea parte dintr-o populație fabuloasă de pitici, despre care se credea, în antichitate, că locuiește în diverse ținuturi îndepărtate. 2. Persoană care aparține unor populații din Africa centrală, din bazinul fluviului Congo, cu înălțimea medie sub un metru și jumătate; p. gener. persoană de statură foarte mică. ◊ (Adjectival) Populație pigmee. 3. Fig. Persoană lipsită de orice valoare, de calități, de merite. – Din fr. pygmée.PIGMÉU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea că ar fi făcut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasă neagră din Africa centrală, cu înălțimea între 1,20 și 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fără valoare, fără putere, fără merite. [Cf. fr. pygmée,
gr. pygmaios pygme – mare cât un cot].PIGMÉU, ÉE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populații de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasă neagră din Africa Centrală. 3. (fig.) om lipsit de valoare, de calități, de merite. ( fr. pygmée)!pigméu adj. m., s. m., pl. pigméi, art. pigméii; adj. f., s. f. sg. și pl. pigméePigmeu ≠ uriașpigméu s. m., art. pigméul; pl. pigmée, art. pigméiiPIGMÉU ~i m. 1) (în mitologia antică) Ființă imaginară cu aspect de pitic. 2) Negroid aparținând unei rase de oameni de statură mică. 3) Persoană de statură neobișnuit de joasă; pitic; liliputan. 4) fig. Persoană lipsită de orice valoare sau merite; om de nimic. /fr. pygmée