PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.picătór (pipetă) s. n., pl. picătoáre
PICĂTÓR ~oáre n. fam. Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt capăt cu o pompă de cauciuc; pipetă. /a pica + suf. ~tor