PIANÓLĂ, pianole, s. f. Pianină acționată de un mecanism, care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe suluri speciale de hârtie introduse în aparat. – Din it. pianola.PIANÓLĂ s.f. Pian automat acționat de un mecanism condus de suluri cu benzi de hârtie, care reproduc înregistrarea interpretării muzicale a unui pianist. [Pron. pia-. / germ. Pianola, cf. it. pianola
].PIANÓLĂ s. f. instrument muzical mecanic, asemănător pianului, cu cilindri sau discuri perforate, reproducând melodii înregistrate în prealabil. ( it. pianola)pianólă s. f. (sil. pi-a-), g.-d. art. pianólei; pl. pianólePIANÓLĂ ~e f. Instrument muzical de percuție, asemănător pianului, dar a cărui claviatură este acționată automat, reproducând înregistrări de pe benzi de hârtie perforată; pian automat. /it. pianola