PERCÉPȚIE, percepții, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție, ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception.
PERCÉPȚIE s.f. I. Formă de reflectare nemijlocită în conștiința omului a realității obiective care acționează asupra organelor de simț; imagine care rezultă din această reflectare. II. (În trecut) Oficiu al fiscului unde se încasau impozitele. [Gen. -iei, var. percepțiune s.f. / cf. fr. perception, lat. perceptio].
PERCÉPȚIE s. f. 1. instituție financiară care calculează și încasează impozite, taxe, amenzi etc. de la populație. 2. reflectare subiectivă în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor realității obiective care acționează nemijlocit asupra organelor de simț; imagine care rezultă din această reflectare. ( fr. perception, lat. perceptio)
PERCÉPȚIE s. I. v. cunoaștere. II. 1. v. administrație financiară. 2. v. fisc.
percépție (psih., fin.) s. f. (sil. -ți-e), art. percépția (sil. -ți-a), g.-d. art. percépției; pl. percépții, art. percépțiile (sil. -ți-i-)
PERCÉPȚIE1 ~i f. 1) Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din realitate sunt percepute direct cu ajutorul organelor de simț. 2) Imagine a obiectelor și fenomenelor înconjurătoare rezultată din acest proces psihic. 3) Capacitate perceptivă. [G.-D. percepției] /lat. perceptio, ~onis, fr. perception
PERCÉPȚIE2 ~i f. înv. 1) Oficiu de încasare a impozitelor și a taxelor. 2) Clădire în care se află acest oficiu. [G.-D. percepției] /lat. perceptio, ~onis, fr. perception