PENTELÉU, penteleie, s. n. 1. (La sg.) Specialitate de cașcaval preparată din laptele care se mulge toamna de la oi. 2. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a se alege untul. 3. (Reg.) Coastă înclinată și netedă pe care coboară oile la strungă. – Din n. pr. Penteleu.
*Penteléu (munte) s. propriu n.
penteléu, penteléi, s.m. (reg.) om prost.
penteléu s. n. (sil. -leu), art. penteléul; (bețe, pante) pl. penteléie
PENTELÉU ~ie n. Varietate de cașcaval preparat din laptele de oi muls toamna. /Din Penteleu n. pr.