PEDEPSÍT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă pentru o greșeală, o sancțiune săvârșită; p. ext. (rar) nemulțumit, supărat. – V. pedepsi.PEDEPSÍT adj. 1. (JUR.) sancționat. (Contravenție ~.) 2. v. condamnat. 3. v. răzbunat.PEDEPSÍT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.Pedepsit ≠ nepedepsitPEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /ngr. epédepsaA SE PEDEPSÍ mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /ngr. epédepsaPEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.)
4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, crește, educa, forma, instrui, învăța, munci, schingiui, tortura, trudi.A pedepsi ≠ a iertapedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluția este normală; cf. disciplinar și v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s. f. (osîndă; înv., educație, instrucție), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s. f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucișarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepsește).pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedepseáscă