pătimínd, -ă, adj. (înv.) 1. chinuit, torturat (de suferințe fizice și morale). 2. în care se petrec suferințe, necazuri, nenorociri.
PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.
A PĂTIMÍ ~ésc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depășind cu greu; a îndura. /Din patimă
PĂTIMÍ vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~!)
PĂTIMÍ vb. v. suferi.
pătimí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimésc, imperf. 3 sg. pătimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pătimeáscă