PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.PATÉNTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (Înv.) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [ fr., it. patente].PATÉNTĂ s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. ◊ licență (pentru exercitarea unui anumit comerț). ( fr. patente, germ. Patent)PATÉNTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență (~ de invenție.)PATÉNTĂ s. v. adeverintă, capsă, certificat, dovadă, mărturie.paténtă (capsă) s. f., pl. paténtePATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.PATÉNT3 s. n. v. patentă.PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3.
(Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.A PATENTÁ1 ~éz tranz. 1) (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de patentă); a breveta. 2) (sârme de oțel) A supune unui tratament termic (în vederea obținerii unei rezistențe mai mari). /fr. patenter, germ. patentierenA PATENTÁ2 ~éz tranz. (negustori sau liber-profesioniști) A impune la plata unei patente. /fr. patenter, germ. patentierenPATÉNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre manifestări ale oamenilor) Care exclude orice contestare; de netăgăduit; incontestabil. /fr. patentPATÉNT2 ~tă (~ți, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele în procesul de funcționare; cu garanții de funcționare bună. ◊ Clește ~ clește special pentru apucat și tăiat sârma, tabla etc. /germ. PatentPATÉNTĂ ~e f. 1) Document care adeverește dreptul unui inventator asupra invenției sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comerț sau de a exercita o profesie liberă. 3) Impozit anual plătit de negustori sau de liber-profesioniști pentru acest drept. [Var. patent] /fr. patente, germ. PatentPATÉNT1, -Ă adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) De netăgăduit; autentic, evident. [ fr. patent, it. patente].PATÉNT2, -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. // s.f. Capsă. [ germ. Patent].PATÉNT3, -Ă adj. (Bot.; despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. [ lat. patens].PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [ germ. Patent].PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [ fr. patenter].PATÉNT1 s. n. punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. ( germ. Patent)PATÉNT2, -Ă adj. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) de netăgăduit; autentic, evident. ( fr. patent)PATÉNT3, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. ( germ. Patent)PATENTÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. ( fr. patenter, germ. patentieren)PATÉNT adj. v. evident.PATÉNT adj. v. autentic, bun, curat, veritabil.PATENTÁ vb. v. breveta.patént (care prezintă garanții, evident) adj. m., pl. paténți; f. sg. paténtă, pl. paténtepatént (clește) s n., pl. paténtepatént s. n. /paténtă s. f. (brevet de invenție, dreptul de a profesa o meserie), pl. paténtepatentá vb., ind. prez. 1 sg. patentéz, 3 sg. și pl. patenteáză