PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Adesea depr.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalamă.
PATALAMÁ s. v. diplomă.
patalamá s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále
PATALAMÁ ~le f. fam. depr. Document prin care se certifică pregătirea profesională a unei persoane; certificat de studii. /turc. batalama
batalamá și (ob.) pat- f. (turc. ar. bataláma, anularea unui act). Iron. Certificat, act, diplomă: bine că m’am văzut cu palamaua la mînă!