PÂRPOR s. v. pojar, rujeolă.
pârpór, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.) care nu rezistă la frig; plăpând. 2. (s.m.) cenușă udă din ciubărul în care se opăresc rufele; soluție din sodă caustică dizolvată în apă. 3. (s.m.) tăciune stins în apă, folosit la vindecarea înțepăturilor de cuie. 4. (s.m. și f.) foc de paie; căldură, arșiță, fierbințeală. 5. pojar. 6. (fig.) agitație, zbucium, avânt, entuziasm, înflăcărare. 7. (s.f.) mana viței de vie. 8. (s.f.) aversă de ploaie.