PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.PÂRLITÚRĂ s. 1. pârleală. (Arsura superficială numită ~.) 2. arsură, jariște, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală. (Locul ars în pădure se numește ~.)PÂRLITÚRĂ s. v. foc,
incendiu, pârjol.pârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși. 2. (reg.) luminiș de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște. 4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură.pârlitúră s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúriPÂRLITÚRĂ ~i f. 1) Loc pârlit (în special, de foc). 2) reg. Porțiune de pădure cu copaci arși. /a (se) pârli + suf. ~tură