PĂRETÁR, păretare, s. n. 1. Covor mic, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene etc. care se pune pe perete, în casele țărănești, în scop decorativ. 2. Poliță fixată de un perete. 3. Fiecare dintre stâlpii care susțin streașina casei. – Perete + suf. -ar.
PĂRETÁR s. (reg.) polog, velință. (Un ~ de lâna, atârnat pe perete.)
păretár păretáre, s.n. (înv. și reg.) 1. scoarță mică, pânză brodată sau hârtie cu desene colorate pusă pe pereții caselor țărănești în scop decorativ. 2. scândură lungă fixată de-a lungul pereților caselor țărănești. 3. hartă murală gravată pe o placă de metal. 4. dungă de muruială de o palmă trasă în partea de jos a pereților. 5. scobitură în perete, firidă. 6. stâlp care sprijină streașina casei.
păretár s. n., pl. păretáre
PĂRETÁR ~e n. reg. Țesătură specială, în formă de covor, care se atârnă de-a lungul peretelui (în dreptul laviței sau patului) în casele țărănești. /părete + suf. ~ar