PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărți de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acțiune, o îndeletnicire etc.; a renunța la… ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. și (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. parasiti.
PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.
părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Pușcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde și mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s. f. (ou a*****t); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.
părăsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăseáscă
A PĂRĂSÍ ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-și ~ soția. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simți slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti