PARALÍPSĂ s.f. Preterițiune. [ germ. Paralipse, cf. gr. paraleipsis – omitere].PARALÍPSĂ s. f. preterițiune. ( germ. Paralipse, gr. paraleipsis)
PARALÍPSĂ s.f. Preterițiune. [ germ. Paralipse, cf. gr. paraleipsis – omitere].PARALÍPSĂ s. f. preterițiune. ( germ. Paralipse, gr. paraleipsis)